- Parastas
- Parastasul este slujba ortodoxă de pomenire a defunctului, oficiată la mormânt sau la biserică. Termenele tradiționale: 3, 9, 40 de zile, 3, 6, 9 luni, 1 an, apoi anual până la 7 ani. La parastas se aduce colivă (grâu fiert cu nucă și miere), colaci, vin și colivă pentru preot. Familia împarte coliva la rude și nevoiași.
- Parohie
- Parohia ortodoxă este unitatea bisericească teritorială care, când deține un cimitir parohial, eliberează concesiunile, aprobă lucrările funerare și oficiază slujbele de înmormântare și parastas. Multe cimitire românești sunt parohiale (deținute de Biserica Ortodoxă Română), nu municipale. Pentru montaj se cere acordul scris al preotului paroh, pe lângă actul de concesiune.
- Polișare
- Polișarea este finisajul mat-satinat al pietrei, obținut prin abrazive diamantate de granulație medie (P200-P600). Suprafața nu reflectă lumina ca lustruitul oglindă, ci difuzează, oferind aspect natural. Folosit la marmura albă (mai puțin alunecoasă pe ploaie) sau la elementele de bordură. Polișarea acoperă imperfecțiunile mici și se întreține mai ușor decât lustruitul.
- Pomelnic
- Pomelnicul este lista de nume gravată pe monument sau scrisă pe pomelnicul liturgic (foaie de hârtie), care cuprinde defuncții pomeniți la slujbă. Pe monument, pomelnicul include numele defunctului principal urmat de cele ale rudelor decedate inhumate în același loc. Se gravează în partea de jos a plăcii verticale sau pe placa orizontală.
- Postament
- Postamentul este blocul intermediar de granit între bază și cruce (sau placa verticală), cu rol estetic și structural. Înălțime uzuală: 15-25 cm, lățime egală cu baza, grosime egală cu lățimea crucii la pintenul de jos. Pe postament se gravează adesea inscripții suplimentare sau ornamente. Diferă de bază prin poziție (postament = mijloc) și prin volum (postament > bază).