Cavou: ce este, dimensiuni și acte necesare

Cavoul este o cameră funerară construită sub nivelul solului, din beton armat, cu pereții căptușiți și cu nișe suprapuse în care se așază sicriele. Se închide cu un capac etanș, iar deasupra lui se ridică partea vizibilă a lucrării: placa, cadrul, crucea sau monumentul. Diferența față de un mormânt obișnuit este că, la cavou, corpul nu este așezat în pământ, ci într-un spațiu construit, care rămâne accesibil pentru inhumări ulterioare.

Din punctul de vedere al familiei, avantajul practic este că un cavou permite mai multe înhumări în același loc, fără săpătură nouă de fiecare dată și fără să fie nevoie să se aștepte termenul legal dintre două înhumări într-un mormânt de pământ. Din punctul de vedere al execuției, cavoul este cea mai complexă lucrare funerară: cuprinde săpătură, fundație, pereți, hidroizolație, capac și placarea exterioară, iar fiecare dintre aceste etape are propriile ei riscuri.

În vorbirea curentă din România, cavou și criptă se folosesc adesea pentru același lucru, iar administrațiile de cimitir le tratează la fel în acte. Diferența, când se face, este de mărime și de acces: criptă se numește de obicei o construcție subterană mai mare, cu mai multe încăperi sau cu 4-6 nișe pe două rânduri, uneori cu acces prin trapă sau prin câteva trepte. Cavoul standard, cel pe care îl execută cel mai des atelierele, are 2 sau 4 nișe și nu are acces pentru o persoană care coboară.

Mausoleul este altceva. El este suprateran, are pereți portanți, ușă și acoperiș propriu, iar în interiorul lui se poate intra în picioare. Cere o suprafață concesionată mai mare decât locul standard și o aprobare separată din partea administrației cimitirului. Dacă vi se propune un mausoleu, verificați întâi dacă regulamentul cimitirului dumneavoastră permite construcții supraterane pe locul respectiv, pentru că multe cimitire urbane nu permit.

Un cavou se construiește pe un loc de veci concesionat, iar dimensiunile lui sunt limitate de acesta. Locul simplu are, în majoritatea cimitirelor românești, 2,5 × 1,2 m, iar cel dublu sau familial 2,5 × 2,5 m. Pe un loc dublu intră confortabil un cavou de 2 sau 4 nișe. Peste 4 nișe, camera trebuie să coboare mai mult sau să se extindă lateral, ceea ce înseamnă că aveți nevoie de o concesiune mai mare.

Suprafața care se placează cu marmură sau granit este mai mare decât pare. Pentru un cavou de 2 locuri, placarea exterioară completă, adică fața, laturile, spatele și capacul, însumează de regulă între 8 și 15 m². Pentru un cavou familial mare, ajunge la 30-40 m². Aceasta este cifra care decide, mai mult decât orice altceva, costul lucrării, și tot ea explică de ce alegerea materialului cântărește la cavou mult mai mult decât la o cruce.

Înainte de orice săpătură, aveți nevoie de avizul de montaj eliberat de administrația cimitirului, adică de parohie sau de primărie, după cum este organizat cimitirul respectiv. Pentru eliberarea lui se cer, în mod obișnuit, copia actului de concesiune pe numele dumneavoastră, o schiță cotată a lucrării, cu dimensiuni și materiale, și dovada că taxele către cimitir sunt achitate. Pentru cavou se cere, în plus, planul structurii subterane.

Schița tehnică o emitem noi, înainte de execuție, și o folosiți exact pentru acest dosar. Vă recomandăm să depuneți cererea de aviz cu cel puțin două săptămâni înainte de data la care doriți să înceapă lucrarea, pentru că unele administrații eliberează avizul în 1-7 zile, dar altele au ședințe de comisie la intervale mai mari. Fără aviz, administrația poate opri lucrarea pe loc, iar în cazuri extreme poate cere demontarea.

Ordinea în care lucrăm este: măsurare la fața locului, ofertă și schiță, avans, săpătură și fundație, turnarea și uscarea betonului, producția pieselor de piatră în atelierul din Comănești, apoi transportul și montajul final. Durata totală este de 4-6 săptămâni, iar cea mai mare parte din ea o ocupă uscarea betonului și producția pieselor, nu montajul, care ține 3-5 zile.

Cele mai frecvente două greșeli pe care le vedem la cavourile refăcute de noi sunt hidroizolația executată superficial și capacul subdimensionat. Un cavou fără hidroizolație corectă adună apă, iar apa care îngheață în perete lucrează asupra lui iarnă după iarnă. Capacul, mai ales cel în două ape, trebuie să suporte zăpada, care în zonele montane încarcă până la 200 kg pe metru pătrat. La aceste două puncte nu se face economie.